Julian Barnes s-a născut în Leicester, Anglia, în 1946. A studiat la City of London School între 1957 și 1964, apoi la Magdalen College, Oxford, absolvind (cu onoruri) în 1968 secția de limbi moderne.

După încheierea studiilor, Julian Barnes a lucrat ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary timp de trei ani. Din 1977, a lucrat ca redactor literar și a semnat recenzii în New Statesmen și New Review. Între 1979 și 1986 a realizat cronici de televiziune, mai întâi pentru New Statesmen și apoi pentru Observer.

Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece volume de proză, povestiri scurte și eseuri, cariera sa literară fiind incununată de numeroase premii și distincții: Somerset Maugham Award pentru Metroland (1981), Geoffrey Faber Memorial Prize (1985), Prix Medicis pentru Papagalul lui Flaubert (1986), E.M. Forster Award (decernat de American Academy and Institute of Arts and Letters, 1986), Gutenberg Prize (1987), Grinzane Cavour Prize (1988), Prix Femina (Trois, 1992).

Julian Barnes Julian Barnes

“Nu sunt decât o şopârlă a literaturii, care lâncezeşte toată ziulica sub minunatul soare al Frumuseţii. “

 

Biografie

 Julian Patrick Barnes (n. 19 ianuarie 1946 în Leicester, Anglia) este un scriitor contemporan britanic ale cărui romane și povestiri au fost tratate drept exemple ale postmodernismului în literatură.

Unul dintre nenumăraţii scriitori valoroşi de azi, şi totuşi un scriitor cum nu e altul, unicitate pe care o recunosc criticii literari şi publicul larg deopotrivă. Prozator britanic îndrăgit de francezi, pentru care a avut de mic o febleţe fără limite, Julian Barnes este „cameleonul literaturii engleze”, cum inspirat l-a numit un cititor profesionist. Romancier de cursă lungă, care a semnat şi proză scurtă, delicată şi incisivă în acelaşi timp, englezul născut la Leicester, Marea Britanie, în urmă cu 65 de ani, a trăit o viaţă în, prin şi pentru cărţi, combinând în literatura sa stiluri de azi şi stiluri de ieri.

Momente de viață

Între 1957 și 1964 a studiat la City of London School, apoi în 1968 a absolvit limbi moderne la Magdalen College, Oxford. A lucrat timp de trei ani ca lexicograf pentru Oxford English Dictionary, a fost redactor literar la Times Literary Supplement și editor la New Review, în 1977.

Între 1977 și 1981 a fost editor și critic de televiziune pentru New Statesman și editor de literatură pentru Sunday Times, între 1980 și 1982, apoi a fost critic de televiziune pentru The Observer pâna în 1986. În perioada 1990-1995, Barnes a fost corespondent la Londra pentru saptamânalul New Yorker.

În prezent, locuieste la Londra si s-a dedicat exclusiv scrisului. Fratele său, Jonathan Barnes este un filosof specializat în filozofie antică.

Începuturile

A debutat ca scriitor în 1980, cu romanul „Metroland”, prin care s-a făcut imediat remarcat. Dar a dat lovitura abia peste câţiva ani, când a publicat incomparabilul roman „Papagalul lui Flaubert”, care i-a cucerit definitiv pe cititori şi i-a adus mai multe premii, propulsându-l printre finaliştii pentru Booker Prize în 1984. Unicitatea lui de scriitor s-a dezlănţuit într-o ficţiune despre viaţa şi opera cunoscutului scriitor francez.

De altfel, Julian Barnes era de mult fascinat de Franţa, de oamenii, de cultura şi de obiceiurile ei. Mai târziu, englezul căruia francezii i-au întors iubirea, răsfăţându-l cu premii şi onoruri, a povestit că această fascinaţie nu este o moştenire de la părinţi, ambii profesori de franceză, ci o dragoste născută din lectura literaturii franceze.

Când este întrebat despre familie, Julian Barnes spune că familia lui sunt Gustave Flaubert, Jules Renard sau Igor Stravinski: „Ei sunt însoţitorii mei de zi cu zi, dar şi strămoşii mei. Ei alcătuiesc arborele meu genealogic”.

În „Tour de France”, un volum de eseuri ca o declaraţie de dragoste plină de umor faţă de Franţa şi de oamenii ei de ieri şi de azi, personalităţi şi anonimi, a povestit pe larg despre George Sand, Gustave Flaubert şi Charles Baudelaire. Pictorul Gustave Courbet, cântăreţul Jacques Brel sau regizorul de film François Truffaut se numără printre artiştii pe care îi admiră.

Stilul

De la începutul carierei şi până acum, a publicat numeroase volume care nu se încadrează în nicio categorie cunoscută. De la romanul de idei la cel de dragoste, de la romanul de epocă la ficţiunea autobiografică, de la thrillerele semnate cu pseudonimul Dan Kavanagh la eseurile sclipitoare despre Franţa şi francezi, Julian Barnes a încercat tot în materie de literatură.

Opera lui Julian Barnes numără peste cincisprezece lucrări de proză, povestiri scurte și eseuri. Prin scrierile sale, Julian Barnes și-a câștigat o reputație considerabilă ca scriitor și eseist. O parte dintre cărțile sale au fost traduse în limba româna, Editura Nemira consacrându-i o serie de autor. De asemenea, el însuși a tradus o carte a celebrului autor francez Alphonse Daudet, precum și o colecție de benzi desenate germane ale lui Volker Kriegel.

Premiile

Barnes a primit numeroase premii pentru literatură de-a lungul carierei sale. Printre acestea se numără Somerset Maugham Award, pentru Metroland, 1981, un Prix Médicis în 1986 pentru ”Papagalul lui Flaubert”, un premiu Gutenberg, precum și numeroase alte distincții din partea unor instituții de notorietate din Europa și America de Nord. În 2011 a primit un premiu pentru întreaga carieră ca scriitor de limbă engleză și cetățean al Marii Britanii.

Tot in 2011, a fost recompensat cu Premiul Booker pentru romanul ”Sentimentul Sfârșitului.” Fineţea, modestia, timiditatea şi (auto)ironia domină atât personalitatea lui Julian Barnes, cât şi literatura sa, care l-a impus printre cei mai importanţi autori britanici contemporani.

La festivitatea de premiere Booker din 2011, Julian Barnes a şi comentat: „Povestea cu Booker Prize te poate scoate din minţi. Foarte mulţi scriitori şi-l doresc cu înverşunare. Prin urmare, ca să rămâi în toate minţile, cel mai sigur e să-l consideri o loterie… până când îl câştigi, moment în care îţi dai seama că membrii juriului sunt minţile cele mai luminate din lumea literară”.

Ironic şi plin de umor, prozatorul a semnat volum după volum, având bunul obicei de a scrie romane care nu seamănă între ele. „Istoria lumii în 10 şi ½ capitole”, „Arthur & George”, „Anglia, Anglia”, „Iubire etc.” sau „Nimicul de temut”. Potrivit propriei mărturisiri, de-a lungul anilor şi-a păstrat dorinţa de a surprinde „ce este constant în sufletul omului şi în patimile lui” şi a devenit unul dintre cei mai importanţi scriitori britanici de azi, alături de Ian McEwan, Martin Amis sau Peter Ackroyd. A câştigat premiu după premiu şi a fost recompensat cu cele mai importante distincţii din Franţa, care nu este deloc generoasă cu premiile literare acordate englezilor. Încă din 1988, Julian Barnes a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor şi Literelor, acordat de preşedintele Franţei. În 1995, i s-a conferit şi rangul de Ofiţer al Ordinului Artelor şi Literelor.

Prezentul

Anul 2008 a adus o ruptură în viaţa şi în literatura lui Julian Barnes, o ruptură pe care n-a recunoscut-o însă niciodată public. Soţia sa, Pat Kavanagh, care i-a fost şi editor, a încetat din viaţă din cauza unei tumori cerebrale. În acelaşi an, scriitorul a publicat „Nimicul de temut”, un roman neliniştitor despre moarte şi eternitatea ei, în care amintirile şi poveştile autobiografice se împletesc cu meditaţii grave despre dispariţia şi despre lipsa lui Dumnezeu.

„The Sense of an Ending” /„Sentimentul sfârşitului”, tipărit în 2011, este și acesta tot o incursiune în neant.

În pofida succesului, Julian Barnes a rămas la fel de timid ca întotdeauna, dar un imbatabil apărător al dreptului de a refuza să răspundă la întrebări despre viaţa personală, socializând numai când se impune cu orice preţ.

„În chinuri mari, înspăimântat, exasperat de limbajul imprecis sau eufemistic pe care-l aud în jur” – aşa îşi închipuie prozatorul că va sfârşi, cel mai probabil pe un pat de spital. Obsedat nu de moarte, ci de nefiinţă, scriitorul şi-a închipuit, ironic şi autoironic, şi propriul necrolog, pe care l-a exprimat în faţa unui jurnalist britanic: „Julian Barnes a avut mai mult succes decât a sperat… A fost atât de fericit cât i-a îngăduit propria fire… Deşi s-a născut egoist, nu a reuşit sau mai degrabă nu a dorit să transmită egoismul mai departe… Şi-a iubit soţia şi s-a temut de moarte”.

 

Pentru mai multe infomații legate de autor și cărțile sale vă invităm să vizitați și site-ul JulianBarnes.com.